Rezultate secundare (Separat.):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. séparation, lat. separatio)
1. separare.
2. (jur.) ~ de bunuri = regim matrimonial în unele state, prin păstrarea de către femeie a liberei dispuneri asupra bunurilor sale aduse în căsătorie; ~a puterilor = principiu fundamental de organizare a statului, potrivit căruia în acesta acționează trei puteri: legislativă, executivă și judecătorească, exercitate de organe diferite, cu drept de control reciproc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. séparatisme)
1. tendinţă de a se separa de majoritate, de un grup social constituit; izolare, atitudine singuratică.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. séparatiste)
1. I. care aparține separatismului; privitor la separatism.
2. care pledează pentru independența politică a provinciei sale, a grupului său etnic, în raport cu statul din care face parte.
3. care se separă, se izolează de majoritate.
4. II. adept al separatismului.
5. persoană care pledează pentru o separare de ordin politic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. séparateur, lat. separator)
2. s. n. aparat, dispozitiv, maşină pentru separarea anumitor componenţi dintr-un amestec.
3. dispozitiv care închide sau deschide un circuit electric.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (germ. abstrakt, lat. abstractus)
1. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real.
2. în ~ = pe bază de deducţii logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înţeles; (mat.) număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă ~ă = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducţia abstractă şi încifrarea imaginii; abstracţionism.
3. s. n. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract.
4. ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acţiunea acestuia.
5. categorie filozofică desemnând cunoaşterea proprietăţilor esenţiale şi generale.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adhérence, lat. adhaerentia)
2. bridă.
3. (fiz.) forţă care menţine alăturate două corpuri în contact.
4. (constr.) fenomen de legătură între beton şi oţel.
5. (metal.) fenomen de prindere pe suprafaţa pieselor turnate a unor cruste, care provoacă defecte.
6. aderare, solidarizare conştientă.
7. (bot.) concreştere intimă şi secundară, necongenitală, a organelor similare învecinate, obişnuit separate (frunze, petale, antere).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphiplasme)
1. plasmă încă neseparată în nucleu şi citoplasmă, la bacterii şi cianoficee.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amplificateur)
1. adj. care amplifică; amplificativ.
2. s. n. aparat, dispozitiv electric care măreşte valorile caracteristice unui fenomen, luând energie de la o sursă separată.
Parte de vorbire: adj. invar.
Origine: (anti- + apartheid)
1. care se opune sau este îndreptat împotriva politicii de apartheid (regim sud-african în care oamenii de diferite rase erau ținuți separați, iar oamenii albi aveau mai multe drepturi și avantaje); nediscriminatoriu.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. à part)
2. adj. inv. deosebit, special.