Dictionar

Rezultate secundare (Separat.):

Separaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. séparation, lat. separatio)

1. separare.

2. (jur.) ~ de bunuri = regim matrimonial în unele state, prin păstrarea de către femeie a liberei dispuneri asupra bunurilor sale aduse în căsătorie; ~a puterilor = principiu fundamental de organizare a statului, potrivit căruia în acesta acționează trei puteri: legislativă, executivă și judecătorească, exercitate de organe diferite, cu drept de control reciproc.


Separatism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. séparatisme)

1. tendinţă de a se separa de majoritate, de un grup social constituit; izolare, atitudine singuratică.


Separatist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. séparatiste)

1. I. care aparține separatismului; privitor la separatism.

2. care pledează pentru independența politică a provinciei sale, a grupului său etnic, în raport cu statul din care face parte.

3. care se separă, se izolează de majoritate.

4. II. adept al separatismului.

5. persoană care pledează pentru o separare de ordin politic.

6. (antonim) unionist.


Separator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. séparateur, lat. separator)

1. adj. care separă.

2. s. n. aparat, dispozitiv, maşină pentru separarea anumitor componenţi dintr-un amestec.

3. dispozitiv care închide sau deschide un circuit electric.


Abstract, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (germ. abstrakt, lat. abstractus)

1. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real.

2. în ~ = pe bază de deducţii logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înţeles; (mat.) număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducţia abstractă şi încifrarea imaginii; abstracţionism.

3. s. n. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract.

4. ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acţiunea acestuia.

5. categorie filozofică desemnând cunoaşterea proprietăţilor esenţiale şi generale.


Aderenţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adhérence, lat. adhaerentia)

1. legătură, lipire.

2. bridă.

3. (fiz.) forţă care menţine alăturate două corpuri în contact.

4. (constr.) fenomen de legătură între beton şi oţel.

5. (metal.) fenomen de prindere pe suprafaţa pieselor turnate a unor cruste, care provoacă defecte.

6. aderare, solidarizare conştientă.

7. (bot.) concreştere intimă şi secundară, necongenitală, a organelor similare învecinate, obişnuit separate (frunze, petale, antere).


Amfiplasmă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphiplasme)

1. plasmă încă neseparată în nucleu şi citoplasmă, la bacterii şi cianoficee.


Amplificator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amplificateur)

1. adj. care amplifică; amplificativ.

2. s. n. aparat, dispozitiv electric care măreşte valorile caracteristice unui fenomen, luând energie de la o sursă separată.


Antiapartheid

Parte de vorbire: adj. invar.
Origine: (anti- + apartheid)

1. care se opune sau este îndreptat împotriva politicii de apartheid (regim sud-african în care oamenii de diferite rase erau ținuți separați, iar oamenii albi aveau mai multe drepturi și avantaje); nediscriminatoriu.


Aparte

Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. à part)

1. adv. separat.

2. adj. inv. deosebit, special.