aderență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adhérence, lat. adhaerentia)

1. legătură, lipire.
2. bridă.
3. (fiz.) forță care menține alăturate două corpuri în contact.
4. (constr.) fenomen de legătură între beton și oțel.
5. (metal.) fenomen de prindere pe suprafața pieselor turnate a unor cruste, care provoacă defecte.
6. aderare, solidarizare conștientă.
7. (bot.) concreștere intimă și secundară, necongenitală, a organelor similare învecinate, obișnuit separate (frunze, petale, antere).

bilocular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. biloculaire)

1. (despre fructe, organe) care are două cavități separate printr-un perete transversal; cu două loji; cu două locuri.

conectiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. connectivus)

1. adj. care poate fi conectat, unit.
2. s. m. (log.) legătură prin intermediul căreia din variabile separate iau naștere expresii; conector.
3. s. n. cuvânt (prepoziție, conjuncție) care realizează o relație în cadrul propoziției sau frazei.
4. nerv care reunește mai mulți ganglioni.
5. parte terminală a filamentului staminal care unește cele două teci ale anterelor.
6. (mat.) operator (5).
7. s. f. (inform.) operator în calculul propozițional.

decomandat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. décommandé)

1. (despre camerele unei locuințe) cu intrări separate, care nu comunică între ele; (despre apartamente) cu astfel de camere.

dialipetal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dialypétale/s/)

1. adj. (despre flori) a cărui corolă are petale separate.
2. s. f. pl. subclasă de plante angiosperme dicotiledonate cu flori dialipetale.

dialisepal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dialysépale)

1. (despre flori) al cărui caliciu are sepale separate.