Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adhérence, lat. adhaerentia)
2. bridă.
3. (fiz.) forţă care menţine alăturate două corpuri în contact.
4. (constr.) fenomen de legătură între beton şi oţel.
5. (metal.) fenomen de prindere pe suprafaţa pieselor turnate a unor cruste, care provoacă defecte.
6. aderare, solidarizare conştientă.
7. (bot.) concreştere intimă şi secundară, necongenitală, a organelor similare învecinate, obişnuit separate (frunze, petale, antere).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. biloculaire)
1. (despre fructe, organe) care are două cavități separate printr-un perete transversal; cu două loji; cu două locuri.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. connectivus)
1. adj. care poate fi conectat, unit.
2. s. m. (log.) legătură prin intermediul căreia din variabile separate iau naştere expresii; conector.
3. s. n. cuvânt (prepoziţie, conjuncţie) care realizează o relaţie în cadrul propoziţiei sau frazei.
4. nerv care reuneşte mai mulţi ganglioni.
5. parte terminală a filamentului staminal care uneşte cele două teci ale anterelor.
7. s. f. (inform.) operator în calculul propoziţional.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. décommandé)
1. (despre camerele unei locuinţe) cu intrări separate, care nu comunică între ele; (despre apartamente) cu astfel de camere.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dialypétale/s/)
1. adj. (despre flori) a cărui corolă are petale separate.
2. s. f. pl. subclasă de plante angiosperme dicotiledonate cu flori dialipetale.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dialysépale)
1. (despre flori) al cărui caliciu are sepale separate.