separație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. séparation, lat. separatio)

1. separare.
2. (jur.) ~ de bunuri = regim matrimonial în unele state, prin păstrarea de către femeie a liberei dispuneri asupra bunurilor sale aduse în căsătorie; ~a puterilor = principiu fundamental de organizare a statului, potrivit căruia în acesta acționează trei puteri: legislativă, executivă și judecătorească, exercitate de organe diferite, cu drept de control reciproc.

colet 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. collet)

1. linie de separație între rădăcina unui dinte și coroana sa.
2. zonă de trecere între tulpina și rădăcina unei plante; col1 (2).

front 1

Parte de vorbire:  s. n.  
Etimologie: (fr. front)

1. teritoriu pe care se poartă luptele într-un război.
2. grupare operativ-strategică constituită din forțe militare numeroase, sub o comandă unică, destinată ducerii unor operații de amploare.
3. formație de militari, sportivi etc. în linie.
4. (fig.) grup organizat de oameni în vederea unei lupte comune.
5. (arhit.) fațata principală a unei clădiri, latura dinspre stradă a unei parcele.
6. perete în care se execută tăierea rocilor sau a minereurilor.
7. ~ de lucru = existența condițiilor pentru ca echipele specializate de lucrători să-și poată desfășura activitatea de execuție.
8. (met.) zonă de separație a două mase de aer cu proprietăți diferite.
9. (fiz.) ~ de undă = totalitatea punctelor până la care ajunge o oscilație la un moment dat.
10. (herald.) centrul părții superioare a unui scut.

izohelie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Isohelie)

1. procedeu fotografic de separație a tonurilor, constând în a face, pornind de la negativul original, două noi negative, dintre care unul conține detaliile luminilor celor mai înalte, iar al doilea pe ale celor mai profunde.

plot

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. plot)

1. mică piesă metalică montată pe un corp din material izolant și legată la un circuit electric.
2. placă turnantă la încrucișarea unei căi ferate de mină.
3. suprafață de separație între două formațiuni geologice.

sciziune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. scission, lat. scissio)

1. separație, despărțire, dezbinare intervenită într-un grup, într-o organizație care anterior era bine închegată.

soluție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. solution, lat. solutio)

1. amestec omogen din doi sau mai mulți componenți.
2. (mat.) rezolvare a unei probleme, a unei ecuații sau a unui sistem de ecuații.
3. rezolvare a unei situații, a unei dificultăți.
4. ~ de continuitate = întrerupere în desfășurarea normală a unui fenomen ori proces; (med.) separație a țesuturilor care în mod normal sunt în continuare; tăietură, incizie.