Dictionar

Rezultate principale (Separă):

Separa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. séparer, lat. separare)

1. a (se) despărţi; a (se) izola.

2. (despre o substanţă solidă dizolvată într-un lichid) a (se) depune sub formă de precipitat.


Rezultate secundare (Separă):

Separabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. séparable, lat. separabilis)

1. care poate fi separat; care se poate despărți.

2. (antonim) inseparabil.


Separabilitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. separability)

1. însuşirea de a fi separabil.


Separaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. séparation, lat. separatio)

1. separare.

2. (jur.) ~ de bunuri = regim matrimonial în unele state, prin păstrarea de către femeie a liberei dispuneri asupra bunurilor sale aduse în căsătorie; ~a puterilor = principiu fundamental de organizare a statului, potrivit căruia în acesta acționează trei puteri: legislativă, executivă și judecătorească, exercitate de organe diferite, cu drept de control reciproc.


Separatism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. séparatisme)

1. tendinţă de a se separa de majoritate, de un grup social constituit; izolare, atitudine singuratică.


Separatist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. séparatiste)

1. I. care aparține separatismului; privitor la separatism.

2. care pledează pentru independența politică a provinciei sale, a grupului său etnic, în raport cu statul din care face parte.

3. care se separă, se izolează de majoritate.

4. II. adept al separatismului.

5. persoană care pledează pentru o separare de ordin politic.

6. (antonim) unionist.


Separator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. séparateur, lat. separator)

1. adj. care separă.

2. s. n. aparat, dispozitiv, maşină pentru separarea anumitor componenţi dintr-un amestec.

3. dispozitiv care închide sau deschide un circuit electric.


AB-, ABS-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. ab-, abs-, cf. lat. ab, abs „departe de”)

1. îndepărtare, separare, lipsă.


Abis

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abysse, lat. abyssos)

1. prăpastie, genune.

2. parte profundă a unui fenomen, a unui proces; neant.

3. depresiune a fundului oceanelor, cu adâncimi mari.

4. (fig.) distanță uriașă sau separare de ordin cultural, intelectual, moral, sentimental.


ABS-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. abs-, cf. lat. abs)

1. „îndepărtare, separare, lipsă”.


Absenta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. absenter, lat. absentare)

1. intr. a lipsi, a fi absent.

2. refl. a se îndepărta, a se separa de sine.


Abstract, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (germ. abstrakt, lat. abstractus)

1. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real.

2. în ~ = pe bază de deducţii logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înţeles; (mat.) număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducţia abstractă şi încifrarea imaginii; abstracţionism.

3. s. n. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract.

4. ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acţiunea acestuia.

5. categorie filozofică desemnând cunoaşterea proprietăţilor esenţiale şi generale.


Aderenţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adhérence, lat. adhaerentia)

1. legătură, lipire.

2. bridă.

3. (fiz.) forţă care menţine alăturate două corpuri în contact.

4. (constr.) fenomen de legătură între beton şi oţel.

5. (metal.) fenomen de prindere pe suprafaţa pieselor turnate a unor cruste, care provoacă defecte.

6. aderare, solidarizare conştientă.

7. (bot.) concreştere intimă şi secundară, necongenitală, a organelor similare învecinate, obişnuit separate (frunze, petale, antere).