Dictionar

Deviaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déviation, lat. deviatio)

1. abatere faţă de o direcţie normală dată.

2. ~ de sept = deformare a septului nazal.

3. (biol.) transformare a unui organ într-altul, cu altă structură şi altă funcţie.

4. ~ sexuală = practicarea relaţiilor erotice între parteneri aparţinând aceluiaşi sex; homosexualitate.

5. (fiz.) unghi format de raza emergentă dintr-un sistem cu cea incidentă; deflexiune. (2).

6. unghi format de acul busolei cu meridianul magnetic sub influenţa maselor de metal situate la bord.


Septotomie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. septotomie)

1. (med.) îndepărtarea totală sau parțială a unui sept.

2. (în special) îndepărtare chirurgicală a septului nazal, în caz de deviaţie a acestuia.


Turn 1

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Turn)

1. construcție de zidărie, de beton etc., de înălțime relativ mare în raport cu dimensiunile bazei.

2. ~-lanternă = turn susținut de patru arce mari și străpuns de goluri prin care se asigură iluminatul unei biserici, care se înalță deasupra careului transeptului; (tehn.) ~ de extracție = construcție deasupra gurii unui puț de mină în care se află dispozitivele de ghidare a cablurilor cu care se realizează manevra de transport din puț; ~ de control = construcție foarte înaltă, din care se dirijează zborurile de pe un aerodrom; ~ de fildeș = expresie indicând izolarea unui scriitor, artist de realitățile înconjurătoare.

3. tură.