Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sérénade, germ. Serenade, it., sp. serenata)
1. concert de muzică vocală sau instrumentală cu caracter romantic, care se execută noaptea, în aer liber, sub fereastra cuiva, în semn de omagiu sau de dragoste.
2. piesă muzicală vocală sau instrumentală de formă liberă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (sp. albada)
1. cântare susținută în aer liber, în zori de zi, la ușa sau sub ferestrele unor persoane; alboradă.
2. (antonim) serenadă, serenată.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aubade)
1. concert vocal sau instrumental dat în zorii zilei în cinstea cuiva, sub ferestrele sau la ușa acestuia; melodie compusă pentru acest concert; alboradă.
2. (antonim) serenadă, serenată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. divertissement)
1. recreare plăcută şi amuzantă; distracţie.
2. episod distractiv, compus din dansuri şi arii, în teatrul din sec. XVII-XVIII; mică piesă scrisă pentru teatrul de societate.
3. (muz.) suită de piese instrumentale cu caracter diferit, asemănătoare cu partita, serenada etc.
4. piesă cu caracter zglobiu, fantezist, capricios, amuzant.
5. secţiune a fugii constând dintr-o alternare liberă a expoziţiilor şi interludiilor.
6. concert de estradă cu conţinut variat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. mandolinata)
1. serenadă executată cu acompaniament de mandolină.