seria

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. sérier)

1. a așeza, a orândui, a clasa pe serii.

înseria

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (în- + serie)

1. a așeza, a înscrie în ordine; a da număr de serie.

serial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. sériel, /II/ sérial, engl. serial)

1. adj. referitor la o serie; succesiv, în serie.
2. muzică ~ă = serialism.
3. s. n. film care rulează pe episoade; roman prezentat în fragmente.

serialism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sérialisme)

1. (muz.) tehnică de compoziție care constă în utilizarea gamei de 12 semitonuri într-un sistem având drept element ordonator seria (8).

serializa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. sérialiser)

1. a dispune în serii.
2. a turna un film, a publica o scriere sub formă de serial.
3. (inform.) a transforma o informație furnizată sub formă paralelă într-una sub formă de serie (9).

serializor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sérialiseur)

1. operator care efectuează serializarea.

seriator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (seria + -tor)

1. persoană care seriază, care clasează pe grupe, pe serii.

amarina

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. amariner)

1. a instrui echipajul unei nave pentru serviciul la bord; a obișnui cu meseria de marinar sau, mai general, a obișnui cu marea; a amariniza.

amenajament

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aménagement)

1. acțiunea de amenajare a resurselor unui loc pentru a le face exploatabile sau mai productive.
2. disciplină care are ca obiect amenajarea pădurilor.
3. lucrare conținând descrierile, planurile și dispozițiile privitoare la pădurile amenajate.
4. (rar) acțiunea de a amenaja, de a face locuibil un loc, o casă et cetera; acțiunea de a adapta, de a modifica ceva pentru a-l face mai potrivit și rezultatul acestei acțiuni; organizare.
5. (cib.) seria operațiilor de așezare care într-un program nu contribuie direct la obținerea soluției, ci mai curând la buna utilizare a organelor calculatorului.

antifona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (anti- + -fon2)

1. a acoperi (caroseria unui autovehicul) cu un strat protector pentru atenuarea zgomotelor.

aromatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aromatique, lat. aromaticus)

1. care răspândește aromă, parfumat.
2. (despre plante) care conține diferite substanțe mirositoare.
3. (despre substanțe organice, combinații) care are în moleculă unul sau mai multe nuclee de 6 atomi de carbon, cu o structură caracteristică.
4. (chimie) se referă la seria de compuși foarte stabili a căror moleculă conține unul sau mai multe nuclee de benzen.
5. plantă ~ă = plantă folosită în bucătărie și fitoterapie pentru aromele pe care le degajă și pentru uleiurile esențiale pe care le conține și care pot fi extrase.
6. (oenologie) persistență ~ă intensă = durata exprimată în secunde a persistenței aromelor după degustare.
7. miros ~ = miros care decurge dintr-o aromă, un parfum sau un ulei parfumat.

artist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. artiste, it. artista)

1. persoană înzestrată cu aptitudini și talent, care lucrează într-un anumit domeniu al artei.
2. persoană cu aptitudini deosebite în meseria sa.
3. actor.

artizan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. artisan)

1. meșteșugar, meseriaș (din evul mediu).
2. creator de artă în stil popular.
3. (fig.) autor, realizator, creator a ceva.