Dictionar

sertărel

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (sertar + -el)

1. diminutiv al lui sertar; sertar mic; sertăraș.
2. (var.) (înv.) sirtărel.
 
 
 

caseton

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. cassetone)

1. mobilă florentină din epoca Renașterii, având sertare ornate cu sculptură măruntă.
2. casetă mare (4).
 

comodă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. commode)

1. mobilă scundă, cu sertare pentru lenjerie; scrin.
 

rack

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. rack)

1. cutie în care sunt instalate pe verticală, sub formă de sertare, diverse amplificatoare și aparate.
 

șifonier

Parte de vorbire:  I. s.m. (înv.), II. s.n.  
Etimologie: (fr. chiffonnier)

1. I. cel care trăiește din revânzarea zdrențelor pe care le adună; negustor ambulant de haine vechi.
2. II. dulap mic și înalt, cu multe sertare suprapuse; dulap pentru haine, lenjerie etc.