serviciu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. service, lat. servitium)

1. acțiunea, faptul de a servi; muncă prestată în folosul sau în interesul cuiva.
2. slujbă, post, funcție.
3. a fi (sau a se pune) în ~l cuiva (sau a ceva) = a se devota unei persoane sau unei idei, cauze etc.; state de ~ = listă a posturilor, a funcțiilor ocupate de un funcționar, de un militar.
4. secție administrativă a unei instituții, întreprinderi etc.
5. (pl.) sector al economiei în care se desfășoară o activitate utilă, menită să satisfacă anumite nevoi sociale.
6. ~ militar = stagiu militar; ~ comandat = misiune specială încredințată cuiva spre executare.
7. ajutor, sprijin dat cuiva.
8. a face un rău ~ cuiva = a face cuiva (fără voie) o neplăcere.
9. scară de ~ = scară secundară într-un imobil.
10. succesiunea în timp a regimurilor de funcționare ale unui sistem tehnic împreună cu duratele lor.
11. ansamblu de instalații tehnice care concurează la desfășurarea în bune condiții a unei activități tehnice, industriale sau publice principale.
12. garnitură de vase, de sticlărie, de lenjerie de masă.
13. ~ divin = slujbă religioasă.
14. (sport) punerea în joc a mingii.

contraserviciu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (contra1- + serviciu)

1. serviciu (4) în schimbul altui serviciu.
2. deserviciu.

deserviciu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (des- + serviciu)

1. fapt care dezavantajează; contraserviciu (2).

accesibilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. accessibilité)

1. calitatea a ceea ce este accesibil; însușirea de a fi accesibil.
2. faptul de a fi accesibil persoanelor cu dizabilități.
3. (economie) posibilitate materială și financiară de a accesa o resursă, bun sau serviciu.
4. (antonime) inaccesibilitate, neaccesibilitate.

administrativ, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. administratif, lat. administrativus)

1. I. care aparține administrației, privitor la administrație.
2. care face parte dintr-o administrație publică sau privată; care privește personalul administrației.
3. care emană de la un organ de administrație.
4. pe cale ~ă = prin organele de administrație.
5. aparat ~ = totalitatea serviciilor și a personalului dintr-o instituție, dintr-un stat.
6. drept ~ = ansamblu de norme care reglementează funcționarea administrației publice.
7. II. instituție de administrație; serviciu însărcinat cu administrarea unei companii et cetera; gospodărie.

administrator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. administrateur, lat. administrator)

1. conducător al unui serviciu de administrație; intendent.
2. ~ delegat = persoană împuternicită de consiliul de administrație al unei societăți să conducă societatea.

administrație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. administration, lat. administratio, /2/ rus. administraţiia)

1. ansamblul organelor executive și de dispoziție ale statului; personalul de conducere al unei întreprinderi, instituții etc.
2. consiliu de ~ = consiliu însărcinat cu conducerea unei societăți de acțiuni.
3. serviciu al armatei care avea în sarcină hrana și îmbrăcămintea trupelor.

agentură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Agentur)

1. serviciu de informare, de spionaj în slujba unui stat străin, a unor interese străine.
2. casă de afaceri condusă de un agent (1); afacerile efectuate; agenție.

amarina

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. amariner)

1. a instrui echipajul unei nave pentru serviciul la bord; a obișnui cu meseria de marinar sau, mai general, a obișnui cu marea; a amariniza.