Dictionar

cantilație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după lat. cantilare, a fredona)

1. formă a serviciului religios, psalmodiere a liniei melodice, în care predomină recitativele și recitările.
 
 

ecleziarh

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ecclésiarque)

1. cleric care are în grija sa rânduiala serviciului religios.
 

etolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. étole)

1. fâșie lată purtată de preoții catolici în timpul serviciului religios.
2. eșarfă de blană purtată de femei.