Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (serv + -itate)
1. stare, condiție de sclav; robie; sclavie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. serviteur, lat. servitor)
1. angajat în serviciul cuiva pentru treburi casnice; (p. ext.) orice persoană care lucrează la stăpân; slugă.
Parte de vorbire: s.f. (reg.)
Origine: (servitor + -easă)
1. persoană aflată în serviciul unui stăpân (pentru a presta munci casnice) și răsplătită în bani sau în natură; servitoare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (servitor + -ime)
1. mulțime de servitori; totalitate a servitorilor (dintr-o casă); slujitorime, (pop.) slugărime, (reg.) slugăret.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. servitude, lat. servitudo)
1. stare de dependență, de supunere; servitute.
2. starea cuiva privat de libertate.
3. starea unei țări lipsite de independență.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. servitus)
1. stare de dependenţă, de supunere; servitudine.
3. (jur.) sarcină care grevează asupra unui bun imobiliar, izvorând din situaţia naturală a bunului sau dintr-o convenţie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ancilaire)
1. referitor la servitori; de slugă.
2. iubiri ~e = relații galante, legături cu servitorii.
3. (prin ext.) subordonat, umil.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. automate, germ. Automat, lat. automatus, gr. automatos)
1. adj. acţionat cu ajutorul unui dispozitiv care efectuează singur o anumită operaţie.
2. armă ~ă = (şi s. n.) = armă de foc la care armarea se face automat; pistol-mitralieră.
3. (şi adv.) care se face mecanic.
4. s. n. aparat, dispozitiv, maşină care, fără intervenţie exterioară, efectuează o anumită operaţie.
5. ~ de scară = dispozitiv care asigură iluminarea temporizată a holului şi scările din blocuri.
6. unitate în care băuturile şi alimentele uşoare sunt servite automat, prin introducerea într-un aparat a unor fise sau monede.
7. (fig.) om lipsit de voinţă, fără iniţiativă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. bar)
1. local public în care consumatorii sunt serviţi stând în picioare sau pe scaune înalte, în faţa unei tejghele.
2. tejghea (specială) într-un restaurant etc., la care se servesc şi se prepară băuturile.
3. mobilă, separată sau montată într-un interior, într-o casă, în care se aşază băuturi, pahare, tutun şi prăjituri.
4. cabaret.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. boy, băiat)
1. servitor indigen din colonii; liftier (în hoteluri).
2. dansator dintr-un ansamblu de music-hall.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. pudding)
1. preparat culinar, din făină (sau paste făinoase), orez, ouă, lapte, adesea îndulcit, servit la desert.
2. fel de mâncare din legume, brânză, copt în cuptor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. buffet)
1. mobilă în care se păstrează vesela şi tacâmurile.
2. local în care se vând mâncăruri reci şi băuturi care se servesc repede (consumate uneori în picioare); loc unde se vând prăjituri, mâncăruri reci, sandvişuri într-o instituţie, într-un teatru etc.
3. mâncăruri servite la un bufet (2).