sesiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. session, lat. sessio)

1. perioadă de timp în care membrii unui organ reprezentativ, ai unui for științific sau ai unei organizații internaționale se întrunesc în ședințe de lucru pentru comunicări; (p. ext.) ședințele ținute.
2. ~ de examene = perioadă de timp în care au loc examene.

coposesiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. copossession)

1. posesiunea în comun a unui lucru.

intersesiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. intersession)

1. timp care se scurge între două sesiuni.

microsesiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (micro- + sesiune)

1. sesiune foarte scurtă.

posesiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. possession, lat. possessio)

1. faptul de a poseda; drept de stăpânire asupra unui lucru.
2. lucrul posedat.
3. țară slab dezvoltată, lipsită de independență, stăpânită de un stat mai puternic; colonie.
4. delir în care bolnavul afirmă că în corpul său s-a instalat o altă ființă.
5. (var.) posesie.

presesiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (pre-+ sesiune)

1. sesiune de examene care precedă pe cea propriu-zisă.

adempțiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ademption, lat. ademptio)

1. luare în posesiune a unui beneficiu.

ceda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. céder, lat cedere)

1. tr. a abandona cuiva un bun, renunțând la dreptul de posesiune.
2. a face o cesiune.
3. intr. a da cuiva dreptate; a-i recunoaște superioritatea.
4. (sport) a se recunoaște învins, a înceta întrecerea.
5. (despre boli, dureri) a se ameliora, a scădea în intensitate.
6. (despre lucruri, elemente de construcție) a nu rezista la apăsare, a se rupe.
7. (despre corpuri, medii) a transfera căldura unui alt corp sau mediu.

colonie 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. colonie, lat. colonia)

1. (ant.) cetate-oraș întemeiată de o altă cetate sau de un alt stat pe teritoriul unei țări străine, cu scopuri comerciale.
2. teritoriu, țară lipsită de independență politică și economică, sub dominația unui stat imperialist (metropolă); posesiune (2).
3. grup de persoane de aceeași cetățenie sau naționalitate stabilit într-o țară străină.
4. grup de copii trimiși la odihnă într-o stațiune balneoclimaterică.
5. grup de animale superioare sau de plante unicelulare din aceeași specie care duc viață în comun.

coposesiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. copossession)

1. posesiunea în comun a unui lucru.

coposesor, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. copossesseur)

1. deținător, titular al unui drept de coposesiune.

degustație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. dégustation, lat. degustatio)

1. acțiunea de a degusta; degustare.
2. (prin ext.) sesiune în care oaspeții gustă vinuri, feluri de mâncare etc.