Dictionar

sesiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. saisir)

1. tr. a pătrunde cu mintea, a pricepe, a înțelege; a observa, a descoperi.
2. a înștiința o autoritate despre un caz care trebuie luat în cercetare; a se adresa justiției.
3. refl. a lua cunoștință, a ține seamă (de ceva).
 

autosesiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (auto1- + sesiza)

1. refl. a se sesiza din oficiu.
 

desesiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. dessaisir)

1. refl. (despre instanțe) a refuza să se ocupe de rezolvarea unei cauze.
2. tr. a lua (fără voie) cuiva o sarcină.
 

sesizabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. saisissable)

1. care poate fi sesizat.
 

sesizant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. saisissant)

1. surprinzător, mișcător; impresionant, frapant.
 

sesizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sesiza)

1. acțiunea de a sesiza; încunoștiințare, aviz.
 

autosesiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (auto1- + sesiza)

1. refl. a se sesiza din oficiu.
 

balzacianism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (balzacian + -ism)

1. ceea ce este specific operei balzaciene, care configurează un vast și viguros tablou al societății franceze sub Restaurație, sesizând raporturile social-economice existente în cadrul capitalismului premonopolist.
2. imitație a operei lui.
 

constata

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. constater, it. constatare)

1. a stabili realitatea, adevărul unui fapt, starea unui lucru; a remarca, a sesiza.
 

corecție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. correction, lat. correctio)

1. corectare a unui calcul, a tirului etc.
2. cantitate care trebuie adăugată sau sesizată din indicațiile date de un instrument de măsurat pentru a compensa erorile.
3. epanortoză.
4. pedeapsă corporală aplicată unui vinovat; bătaie.
5. casă de ~ = loc unde își execută pedeapsa infractorii minori.
 

denegare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (denega)

1. acțiunea de a denega.
2. (jur.) ~ de dreptate = refuzul nejustificat al unei instanțe judecătorești de a soluționa o pricină cu care a fost sesizată.
 

deport

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. déport)

1. (fin.) diferență în minus între cursul la termen al unei valute și cel la vedere al acesteia pe aceeași piață valutară.
2. (jur.) act de recuzare sau de desesizare.