Dictionar

Frumusețe

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (frumos + -ețe)

1. calitatea a ceea ce este frumos, a ceea ce este estetic la percepție.

2. caracter a ceea ce este frumos din punct de vedere fizic, manifestare tipică a frumosului.

3. calitatea, starea a ceea ce este bun datorită valorii sale intelectuale sau morale (ex. ~a sufletului).

4. calitatea unei persoane care este considerată frumoasă.

5. fată drăguță sau femeie frumoasă.

6. singularitate, raritate uimitoare a ceva.

7. (concretizat) obiect, faptă, lucru frumos.

8. (la pl.) (înv.) farmec.

9. (loc adj.) de toată ~a = deosebit de frumos.

10. (antonime) hidoșenie, sluțenie, urâciune, urâțenie.


Seter

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. setter)

1. câine de vânătoare şi de pază, cu urechi mari, căzute şi cu păr lung şi ondulat; prepelicar.


Academism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. académisme)

1. imitaţie servilă, fără originalitate, a modelelor antice sau ale Renaşterii.

2. manieră în artă care cultivă un ideal de frumuseţe rece şi convenţional.

3. fel de a se comporta academic.


Adipsie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adipsie)

1. lipsă totală a senzaţiei de sete.


Afrodită

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. Afrodita)

1. (fam.) femeie foarte frumoasă; frumusețe, hurie.


Amorsă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amorce)

1. dispozitiv de aprindere a unei încărcături; capsă.

2. cantitate de pulbere aşezată între dispozitivul de aprindere şi încărcătura de azvârlire a unei lovituri de artilerie.

3. bandă neagră, opacă, de celuloid, care serveşte la încărcarea-descărcarea aparatelor cinematografice ori a casetelor de filme la lumină.

4. (cinem.) detaliu plasat în prim-planul cadrului cu scopul de a da imaginii profunzime.

5. ~a drumului = primul tronson terminat al unui drum.

6. nadă, momeală (pentru peşti).

7. (cib.) serie de instrucţiuni care permit introducerea unui program.


Anadipsie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anadipsie)

1. (med.) sete exagerată.


Angelism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. angélisme)

1. atitudine spirituală sau intelectuală care constă în preocuparea excesivă de a se conforma unui tip ideal, ignorând sau refuzând realitățile umane sau lucrurile materiale, de dragul purității; puritate, frumusețe, grație.