Dictionar

SETULI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. setula „coamă mică”)

1. „setă mică”.
 

setulifer

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. sétulifère)

1. care poartă sete mici; setulos.
 

setuliform

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. setula „coamă mică” + -form)

1. în formă de setă mică.
 

setulos

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT setulosus; setulifer; setuliger
2. FR sétuleux; sétulifère
3. EN setulose; minutely setose
4. DE feinborstig; kleinborstig
5. RU мелкощетинистый; мелкощетинистный; щетиночконосный
6. HU apró sertéjű
 

autopoliploidie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autopolyploïdie)

1. poliploidie prin multiplicarea setului de cromozomi provenind de la aceeași specie.
 

deuce

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. deuce)

1. (tenis) situație în care un jucător trebuie să câștige două puncte sau două jocuri consecutive spre a câștiga jocul, respectiv setul.
 

falansterianism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. phalanstérianisme)

1. ansamblul de idei economice, politice și sociale ale lui Charles Fourier și ale adepților săi, care au susținut transformarea societății în „falanstere” independente și autosuficiente; studiile ulterioare au identificat setul de idei al lui Fourier cu o formă de socialism utopic; fourierism.
 

ghem

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. game)

1. (sport) etapă de joc care constituie o subdiviziune a setului în cadrul unei partide de tenis.
 

gramatician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (gramatică + -ian, cf. fr. grammairien)

1. persoană care studiază în profunzime gramatica, setul de reguli ale unei limbi; specialist în gramatică.
2. persoană care, prin profesie, predă gramatică sau compune lucrări de gramatică.
3. (sinonime) (înv.) gramatic, (înv.) gramatist.
 

setbol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. set-ball)

1. minge la tenis, volei etc. servită către sfârșitul setului și prin care unul din jucători poate câștiga setul respectiv.