Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. psychosexologie)
1. parte a sexologiei care studiază aspectele psihologice ale sexualității; psihologia sexelor.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. sexe, lat. sexus)
1. ansamblu de caracteristici morfologice și fiziologice care diferențiază organismele animale și vegetale în masculi și femele.
2. fiecare dintre cele două categorii de oameni și de animale astfel diferențiate.
3. (la animale) ansamblu de caractere fizice (identice sau similare cu cele ale oamenilor) care diferențiază, la o specie, indivizii masculi și femeli și care permit reproducerea.
4. (la animale) ansamblu de caractere corporale externe care diferențiază masculul și femela.
5. (la animale) organe de reproducere.
6. (la plante) ansamblu de caractere care disting organele sau elementele de reproducere mascule (anterele, anteridiile etc.) și femele (pistilele, ovarele etc.) sau plantele care poartă aceste organe.
7. (la om) ansamblu de elemente celulare, organice, hormonale etc., care diferențiază bărbații și femeile și care le permit să se reproducă.
8. (la om) conformație specifică care face posibilă distingerea bărbatului și femeii prin semne fizice externe (caracteristici sexuale primare și secundare).
9. (la om) organele genitale externe implicate în actul sexual și procreație (penis și testicule; vulva).
10. (prin anal.) ceea ce evocă diferențele morfologice ale bărbatului și femeii, masculului și femelei (ex. desenul este sexul masculin al artei…).
11. calitatea masculinității sau feminității atribuite unui individ în conformitate cu un set de criterii fizice, psihologice, comportamentale, sociale (ex. slăbiciunea sexului ei).
12. (prin anal.) ceea ce evocă diferențele mentale dintre bărbat și femeie.
13. (mai ales la pl.) toate persoanele aparținând aceluiași sex.
14. ceea ce este relativ la relațiile carnale ale sexelor, la activitatea sexului ca organ al plăcerii; erotism, libidou, senzualitate.
15. (fam.) raport sexual; act sexual; împerechere; sexualitate.
16. al doilea ~ = sex feminin, feminitate, condiție a femeilor.
17. al treilea ~ = homosexualitate.
18. ~ul tare (sau viril) = bărbații.
19. ~ul slab (sau frumos) = femeile.
20. ~ legal = sex care este declarat la naștere și care apare în registrul stării civile.
21. fără ~ = fără un semn exterior vizibil de masculinitate sau feminitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sexonomie)
1. (biol.) studiu al legilor de reproducere şi repartiţie a sexelor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl., fr. sex-ratio)
1. raportul sexelor la naştere.
2. raportul numeric dintre masculi și femele într-o populație umană sau animală (într-un anumit stadiu al evoluției lor).
3. (sinon.) raportul sexelor; proporția sexelor.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (sexual + -icește)
1. din punct de vedere sexual; în mod sexual; în ceea ce privește sexualitatea.
2. din punct de vedere al distincțiilor anatomice și fiziologice între sexe.
3. prin intermediul sexelor sau al elementelor sexuale.