Dictionar

Sextă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sexte, germ. Sexte)

1. (muz.) interval într-o gamă diatonică de şase trepte; treapta a şasea de la o treaptă dată; supradominantă.


Sextant

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sextant, lat. sextans)

1. instrument optic pentru măsurarea distanţei unghiulare dintre doi aştri, dintre două repere situate pe apă, pe uscat etc.

2. arc sau sector de cerc egal cu 60º.


Doric, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dorique, lat. doricus, gr. dorikos)

1. ordin ~ = ordin arhitectonic în Grecia antică, caracterizat prin robusteţe şi sobrietate, prin coloane fără bază, cu friza decorată cu triglife şi metope.

2. (despre elemente arhitecturale, clădiri) în stil doric.

3. (muz.) mod ~ = mod melodic a cărui scară muzicală se deosebeşte de cea a modului minor natural prin faptul treapta a 4-a urcată, în loc formeze cu tonica o sextă mică, formează o sextă mare.


Octant

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. octant, lat. octans)

1. sector de cerc egal cu 45°.

2. fiecare dintre cele opt regiuni din suprafața unui corp sferic, determinate de trei plane concurente, perpendiculare două câte două.

3. porțiune a globului egală cu 1/8 din suprafața sa totală.

4. instrument asemănător cu sextantul, dar având limbul de 45°, pentru măsurarea înălțimii aștrilor și a distanțelor lor unghiulare.


Orizont

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., lat. horizon)

1. linie care reprezintă intersecția aparentă a suprafeței terestre cu bolta cerească.

2. cerc din intersectarea sferei cerești cu un plan perpendicular pe direcția verticală dusă prin centrul Pământului sau prin locul de observație.

3. (fig.) întindere a cunoștințelor, perspectivă; putere de orientare; nivel intelectual.

4. ~ de timp = lungime a perioadei de timp după care se face previziunea evoluției fenomenelor economice.

5. (geol.) strat sau ansamblu de straturi de aceeași origine și aproximativ de aceeași vârstă, prin compoziția petrografică și prin resturile de organisme pe care le conține.

6. totalitatea lucrărilor miniere care se află la același nivel.

7. arie de răspândire a trăsăturilor analoage sau identice ale unor elemente de civilizație.

8. (arheol.) depozit de materiale de civilizație suprapuse în împrejurări diferite.

9. fundal (în teatru, în pictură etc.).

10. ~ artificial = instrument la executarea observațiilor cu sextantul, care permite măsurarea înălțimii unui astru deasupra planului orizontului.


Terţiadecimă

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. tertiadecima)

1. (muz.) interval care cuprinde 13 trepte (o sextă peste octavă); treapta a 13-a de la o treaptă dată.