Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accoupler)
1. (tr.) a uni două lucruri împreună; a cupla.
2. (tr., refl.) (despre animale) a pune împreună masculul și femela astfel încât să se reproducă; a (se) împerechea.
3. (refl.) (despre oameni) a avea relații sexuale; (fig.; despre oameni) a forma un cuplu, o pereche.
Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. adultère, lat. adulterium)
1. adj. (despre soţi) care încalcă fidelitatea conjugală.
2. s.n. întreţinere a relaţiilor sexuale în afara căsătoriei; (înv.) adulteriu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agénitalisme)
1. absenţă a secreţiei interne a glandelor sexuale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agénosomie)
1. dezvoltare insuficientă a organelor sexuale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allobiogenèse)
1. alternanţă a generaţiei sexuale cu cea asexuată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphigenèse)
1. amfigonie.
2. situaţie a unor homosexuali de a putea întreţine şi relaţii heterosexuale.