Dictionar

acupla

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. accoupler)

1. (tr.) a uni două lucruri împreună; a cupla.
2. (tr., refl.) (despre animale) a pune împreună masculul și femela astfel încât să se reproducă; a (se) împerechea.
3. (refl.) (despre oameni) a avea relații sexuale; (fig.; despre oameni) a forma un cuplu, o pereche.
 

adulter, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. adultère, lat. adulterium)

1. adj. (despre soți) care încalcă fidelitatea conjugală.
2. s.n. întreținere a relațiilor sexuale în afara căsătoriei; (înv.) adulteriu.
 

agenitalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agénitalisme)

1. absență a secreției interne a glandelor sexuale.
 

agenosomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agénosomie)

1. dezvoltare insuficientă a organelor sexuale.
 

alobiogeneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allobiogenèse)

1. alternanță a generației sexuale cu cea asexuată.
 

amfigeneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphigenèse)

1. amfigonie.
2. situație a unor homosexuali de a putea întreține și relații heterosexuale.