Parte de vorbire: adj.
Origine: (sezon + -al)
1. care este specific, care corespunde unui sezon; sezonier.
2. care are loc doar într-un anumit sezon; sezonier.
3. care durează doar un sezon, doar o parte a anului; sezonier.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. saisonalité)
1. însuşirea a ceea ce este sezonal.
2. dependenţa izbucnirilor epidemice de factorul anotimp.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. saisonalité)
1. însuşirea a ceea ce este sezonal.
2. dependenţa izbucnirilor epidemice de factorul anotimp.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. saisonnier)
1. I. care ține de un anumit sezon și durează cât sezonul, privitor la un anumit sezon; potrivit pentru un anumit sezon; sezonal.
2. personal ~ = personal recrutat pentru un sezon (în turism, alimentație publică).
3. muncitor ~ = muncitor angajat pe un sezon pentru anumite munci, cel mai adesea agricole.
4. II. lucrător angajat pentru un sezon.
5. muncitor care prestează munci sezoniere din loc în loc, adesea munci agricole sau servicii turistice.