Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., gr. boulé)
1. (ant.) sfatul celor patru sute al unei cetăţi greceşti, care discuta probleme privitoare la buna funcţionare a statului şi pregătea şedinţele adunării poporului.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. consulter, lat. consultare)
1. tr. a cere sfatul, părerea cuiva, a lua avizul unui specialist.
2. a cerceta pentru informare, documentare.
3. (despre medici) a examina un bolnav, a da o consultaţie (2).
4. refl. a se (con)sfătui.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. presbyterium)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prytane, gr. prytanis, şef)
1. (ant.) primul magistrat în vechile cetăţi greceşti.
2. fiecare dintre delegaţii de trib care formau sfatul celor cinci sute la Atena.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. sénat, lat. senatus)
1. (ant.) organ suprem de conducere al statului roman în timpul republicii; (p. ext.) nume dat unor adunări care aveau importante puteri în sistemul de guvernare; sfatul bătrânilor.
2. corp legislativ al unor țări cu sistem bicameral, din membri aleși sau de drept.
3. loc unde se adună senatorii.
4. consiliul profesoral al unei instituții de învățământ superior.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (lat. troianus)
1. adj., s. m. f. (locuitor) din Troia.
3. calul ~ = a) cal uriaș de lemn construit de ahei după sfatul lui Ulise, care, introdus în Troia cu războinicii ascunși în el, a pricinuit căderea cetății; b) mijloc perfid folosit de cineva pentru a submina situația sau acțiunile cuiva.