Rezultate principale (Sfera):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. sphère, lat. sphaera, gr. sphaira)
1. (geom.) suprafață ale cărei puncte sunt egal depărtate de un punct dat (centru).
2. obiect având această formă; glob.
3. regiunea cerească unde se mișcă aștrii; boltă cerească.
4. (fig.) domeniu (limitat) în care există, acționează sau se dezvoltă cineva sau ceva; mediu (social).
5. ~ de influență = a) întindere, teritoriu, mediu etc. în cuprinsul căruia se exercită o anumită influență; b) zonă geografică sau grup de state asupra cărora o anumită putere exercită o influență economică, politică sau militară.
6. (log.) capacitatea de referință a noțiunii la ansamblul de indivizi care posedă însușirile reflectate în conținutul ei; denotație.
7. (ec.) ~a producției materiale = totalitatea activităților, a ramurilor din cadrul economiei naționale în care se creează bunuri materiale; ~ neproductivă = totalitatea activităților, a sectoarelor din cadrul economiei naționale care consumă muncă socială, fără a crea bunuri materiale.
Rezultate secundare (Sfera):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acanthosphère)
1. corpuscul sferoidal ciliat din celulele unor alge.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amylosphère)
1. plastidă globulară amilogenă cu rol nutritiv, din vegetale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (antropo- + sferă)
1. sfera socioeconomică a Pământului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. asthénosphère)
1. partea superioară a „mantalei” Pământului, din magmă vâscoasă, situată imediat sub litosferă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. astrosphère)
1. (biol.) structura celulară constituită din sfera atractivă a asterului; corpuscul filamentos transparent și stelat care înconjoară centrosfera unei celule, în cariocineză; aster.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. atmosphère, gr. atmoosphaira)
1. strat de aer care înconjură unele corpuri cereşti.
2. masă de gaze aflată într-un spaţiu în care se produce o reacţie fizico-chimică.
3. (fig.) stare de spirit; mediu, cadru, ambianţă.
4. unitate de măsură a presiunii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. actinométrie)
1. disciplină care studiază radiaţiile electromagnetice din atmosferă.
2. măsurare a radiaţiilor din atmosferă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérobie)
1. microorganism care se dezvoltă în prezenţa aerului.
2. (în industria aeronautică) propulsare care nu poate avea loc decât în atmosferă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aérobiose)
1. mod de viaţă al microorganismelor aerobe; oxibioză.
2. viaţă condiţionată de prezenţa oxigenului liber din atmosferă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérogramme)
1. scrisoare pe un imprimat special, expediată cu poşta aeriană; imprimatul însuşi.
2. diagramă aerologică prin repartiţia verticală în atmosferă a presiunii, temperaturii etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aéronomie)
1. ştiinţă care studiază fenomenele produse în atmosfera înaltă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. almicantarat)
1. cerc imaginar de pe sfera cerească paralel cu orizontul, pe care toţi aştrii au aceeaşi înălţime.