sfidător, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (sfida + -tor)

1. care exprimă o atitudine de dispreț, de provocare; care sfidează.

cinic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cynique, lat. cynicus, gr. kynikos, de câine)

1. adj. care denotă sfidare; sarcastic, sfidător, insolent, nerușinat.
2. școală ~ă = școală filozofică greacă din antichitate care s-a preocupat îndeosebi de problemele eticii, propovăduind autonomia morală a individului, simplitatea, întoarcerea la natură.
3. s. m. filozof aparținând acestei școli.
4. adj., s. m. f. (cel) care exprimă deschis și fără jenă atitudini și gânduri condamnabile; (om) nerușinat, fără scrupule.

proterv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. protervo, lat. protervus)

1. arogant și insolent în mod sfidător.

vârf

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (sl. vrŭhŭ)

1. partea de deasupra (ascuțită) a obiectelor înalte.
2. (bot.) extremitatea brusc ascuțită a unui organ.
3. (plin) cu ~ sau încărcat cu ~ = foarte plin.
4. cu ~ și îndesat = mai mult decât trebuie; cu prisosință.
5. asta pune (sau face) ~ (la toate) = asta e peste orice măsură; asta este din cale-afară.
6. partea cea mai înaltă a unui munte sau a unui deal; culme; creastă; coamă; spinare; creștet; pisc.
7. capătul (de obicei mai ascuțit) al unui obiect sau organ.
8. din ~ul buzelor = a) de mântuială; b) cu dispreț; sfidător.
9. punct de întretăiere a două laturi ale unei figuri geometrice.
10. fig. moment central în desfășurarea unei activități.
11. ore de ~ = ore cu o mare aglomerație sau cu o solicitare intensă.
12. la pl. totalitate a persoanelor de frunte ale unei societăți, clase, organizații.