Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. auréole, lat. aureola)
1. cerc luminos cu care pictorii înconjură capetele unor personaje, în special ale sfinţilor; nimb.
2. halo în jurul unui astru, al unei efigii, pe o fotografie etc.
3. zonă luminoasă care înconjură flacăra propriu-zisă.
4. fenomen de iluminare parazită, sub formă de inele concentrice, în jurul punctelor luminoase de pe ecranul tubului cinescop.
5. efect nedorit de zonă luminoasă pe mărcile poştale litografiate.
6. (fig.) glorie, faimă; aură (1).
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. beatificare, fr. béatifier)
1. a trece pe cineva, după moarte, în rândul sfinţilor.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. canoniser, lat. canonizare)
1. a trece pe cineva în rândul sfinţilor.
2. a institui ca regulă, a considera sacru.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hagiographie)
1. ramură a teologiei care studiază vieţile sfinţilor.
2. scriere despre lucruri sfinte.
3. biografie excesiv de înfrumuseţată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. hagiolatry)
1. adoraţie a sfinţilor.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. mormon)
1. I. referitor la mormonism.
2. care aparține unei secte religioase de origine americană, Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă.
3. II. adept al mormonismului, al unei secte religioase fondată în Statele Unite, a cărei doctrină este inspirată din mai multe religii, în principal iudaism.
4. membru al Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă.