aureolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. auréole, lat. aureola)

1. cerc luminos cu care pictorii înconjură capetele unor personaje, în special ale sfinților; nimb.
2. halo în jurul unui astru, al unei efigii, pe o fotografie etc.
3. zonă luminoasă care înconjură flacăra propriu-zisă.
4. fenomen de iluminare parazită, sub formă de inele concentrice, în jurul punctelor luminoase de pe ecranul tubului cinescop.
5. efect nedorit de zonă luminoasă pe mărcile poștale litografiate.
6. (fig.) glorie, faimă; aură (1).

beatifica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. beatificare, fr. béatifier)

1. a trece pe cineva, după moarte, în rândul sfinților.

canoniza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. canoniser, lat. canonizare)

1. a trece pe cineva în rândul sfinților.
2. a institui ca regulă, a considera sacru.

hagiografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hagiographie)

1. ramură a teologiei care studiază viețile sfinților.
2. scriere despre lucruri sfinte.
3. biografie excesiv de înfrumusețată.

hagiolatrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. hagiolatry)

1. adorație a sfinților.

mormon, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. mormon)

1. I. referitor la mormonism.
2. care aparține unei secte religioase de origine americană, Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă.
3. II. adept al mormonismului, al unei secte religioase fondată în Statele Unite, a cărei doctrină este inspirată din mai multe religii, în principal iudaism.
4. membru al Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă.