Rezultate secundare (Sfânt.):
Parte de vorbire: s.m. (reg.)
Origine: (sfănțic + -el)
1. sfanț de valoare neînsemnată; mărunțiș; sfănțișor.
Parte de vorbire: s.m. (pop.)
Origine: (sfanț + -ișor)
2. sfanț de valoare neînsemnată; (reg.) sfănțichel.
3. sfanți puțini; mărunțiș, (reg.) sfănțichel.
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (sfanț + -oaică)
1. monedă care valora jumătate de sfanț; (înv.) sfănțuică.
Parte de vorbire: vb. tr. (fam.)
Origine: (sfanț + -ui)
1. a da cuiva bani (de obicei unui funcționar) pentru un serviciu nepermis de lege; a mitui, a corupe (prin bacșiș).
2. a stoarce bani de la cineva pentru servicii nepermise de lege; a-i lua cuiva banii pe nedrept; a înșela pe cineva cu dibăcie.
Parte de vorbire: s.f. (fam.)
Origine: (sfănțui + -eală)
1. acțiunea de a sfănțui și rezultatul ei; dare sau luare de mită; corupere.
2. (prin ext.) stoarcere de bani, de bunuri etc.; (pop.) sfănțuire, sfănțuit.
3. (prin ext.) escrocare.
Parte de vorbire: s.f. (pop.)
Origine: (v. sfănțui)
1. acțiunea de a sfănțui și rezultatul ei; (pop.) sfănțuială, (înv. și fam.) sfănțuit.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (lat. augustinus, fr. augustin)
1. călugăr din ordinul Sf. Augustin; religios care se inspiră din regulile instituite de Sfântul Augustin; augustinian.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. blasphemia)
1. defăimare, profanare a ceea ce este considerat sfânt; blasfem.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. camerlingue, it. camerlingo)
1. cardinal care administrează afacerile bisericii în timpul vacanţei Sfântului Scaun.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. catholicisme)
1. confesiune creştină care recunoaşte primatul şi infailibilitatea papei de la Roma, iar în materie de credinţă, purcederea Sfântului Duh şi de la Dumnezeu-fiul (filioque), existenţa purgatoriului etc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. consubstantialité)
1. calitatea a ceea ce este consubstanţial; unitate şi identitate de substanţă.
2. în religia catolică, unitate între cele trei persoane care formează Sfânta Treime.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. Coran, germ. Koran)
1. cartea sfântă la musulmani, care conţine învăţăturile profetului Mahomed.