Dictionar

Autoatribui

Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (auto1- + atribui)

1. a-şi atribui sieşi.

2. a-și atribui singur ceva (cum ar fi o sarcină).


Automasaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (auto- + masaj)

1. acțiunea unei persoane care se masează singur; masaj făcut sieși.


Autoreproşa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (auto1- + reproşa)

1. refl. a-şi reproşa sieşi.


Autoatribuire

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (autoatribui)

1. faptul de a-și atribui singur ceva (cum ar fi o sarcină).

2. atribuire a ceva sieși; (rar) autoatribuit.


Autoatribuit, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (autoatribui)

1. care a fost atribuit de cineva sieși.