sigiliu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. sigillum)

1. pecete, ștampilă.
2. (fig.) caracter distinctiv, marcă, însemn.

contrasigiliu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. contrasigillo)

1. amprentă complementară a unui sigiliu, pe reversul acestuia, în scopul creșterii gradului de păstrare a secretului și autenticității.

anepigrafic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. anepigraphisch)

1. care este fără titlu, fără inscripție, vorbind despre un monument, o monedă sau un sigiliu; anepigraf.

contrasigiliu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. contrasigillo)

1. amprentă complementară a unui sigiliu, pe reversul acestuia, în scopul creșterii gradului de păstrare a secretului și autenticității.

desigila

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (de1- + sigila)

1. a rupe, a desface un sigiliu, a deschide ceva sigilat.

estampare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. estampage)

1. (tehn.) fasonare, prin deformare plastică la rece, a unei bucăți de metal cu ajutorul matrițelor.
2. tehnică decorativă în ceramică și pentru alte materiale, folosind un tipar cu motivul în relief; estampaj.
3. imprimare a unei inscripții, a unui sigiliu sau a unui relief plat prin apăsarea unei foi de hârtie umezite, a unei pelicule de masă plastică etc.

intalie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. intaille, it. intaglio)

1. piatră dură gravată în adâncime, ca sigiliu.
2. (poligr.) gravură în adâncime.

parafa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. parapher)

1. a întări (un act, un tratat) prin semnătură cu parafă.
2. a pecetlui un registru la sfârșit cu ceară roșie și sigiliu.