Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. design)
1. /dizáin/ s. n. disciplină care urmăreşte armonizarea estetică a mediului uman, începând de la conceperea obiectelor uzuale şi a mobilelor până la urbanism şi amenajarea peisajului.
2. aspect exterior, fel în care se prezintă un lucru din punct de vedere estetic; estetică industrială.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. signal)
1. semnal convenţional emis de un fluier, de o sirenă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. signalétique)
1. care dă semnalmente ce facilitează recunoaşterea; (despre publicaţii) care semnalează pe scurt mai ales bibliografia din diferite domenii; de informare.
Parte de vorbire: s.n. (înv.)
Origine: (fr. signalement)
1. (mai ales la pl.) descrierea detaliată a caracteristicilor fizice ale unei persoane care să permită identificarea acesteia; semnalment.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. signature)
1. semn pus pe prima pagină a fiecărei coli de tipar a unei cărți, care ușurează legătorului numerotarea colilor.
2. mic șanț tăiat în blocul de litere care înlesnește zețarului recunoașterea poziției ei.
3. (mat.) ~a unei substituții = (pentru o substituție dată) numărul +1 dacă substituția echivalează cu un număr par de traspoziții, numărul -1 dacă acesta echivalează cu un număr impar de transpoziții.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. signet)
1. panglică subţire care se ataşează la partea de sus a cotorului unei cărţi pentru a uşura găsirea paginii; semn de carte.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anodin)
1. care este lipsit de importanță; neimportant, neînsemnat.
2. care este nesemnificativ, insignifiant; care nu are valoare.
3. care nu produce rău; fără consecințe; inofensiv.
4. care este tern, plictisitor, fără caracteristici speciale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cocarde)
1. bucată de panglică (în culorile naţionale) sau insignă purtată de militari la chipiu sau de civili la pălărie ori la piept, în anumite împrejurări.
2. floare de ceară albă purtată de nuntaşi la butonieră.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. consignataire)
1. cel care primeşte bunuri în consignaţie.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. consignateur)
1. cel care dă în consignaţie; depunător.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Kontrasignatur, fr. contresignature)
1. semnătură a unui funcţionar subaltern pusă pe un act alături de semnătura celui de la care emană.
2. (var.) (înv.) contrasignătură.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. décoration, lat. decoratio)
1. distincţie conferită cuiva pentru o faptă eroică, pentru merite deosebite etc.; medalie, insignă.
2. arta şi tehnica executării decorurilor.
4. totalitatea ornamentelor care servesc la înfrumuseţarea unui obiect.