Dictionar

Rezultate principale (Siguranță):

Siguranţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (sigur + -anţă)

1. lipsă de primejdie.

2. lipsă de îndoială, convingere neclintită; certitudine.

3. capacitate a unui sistem tehnic de a-și păstra calitățile funcționale pentru care a fost creat.

4. dispozitiv la o armă de foc care împiedică descărcarea întâmplătoare a acesteia.

5. dispozitiv care întrerupe automat un circuit electric, în cazul depășirii valorii nominale a acestuia.

6. (în trecut) poliția politică secretă.


Rezultate secundare (Siguranță):

Acatalepsie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acatalepsie)

1. (la scepticii greci) renunţare din principiu de a mai căuta soluţia unei probleme; imposibilitatea de a atinge certitudinea.

2. (med.) nesiguranţă în punerea unui diagnostic.

3. (med.) boală care atacă creierul și îi privează pe cei atacați de capacitatea de a înțelege un lucru, de a urma un raționament.


Aplomb

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aplomb)

1. îndrăzneală, siguranţă în felul de a se comporta, de a vorbi.

2. direcţie verticală, verticalitate.

3. poziţie şi direcţie a picioarelor unui animal în raport cu pământul şi cu planul median al corpului.


Asigura

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. assurer)

1. tr. a da o garanţie pentru înfăptuirea unui lucru; a face ceva sigur; a garanta.

2. tr., refl. a(-şi) lua măsuri de siguranţă, a (se) încredinţa.

3. a încheia un contract pentru ocrotire materială în caz de boală, de calamităţi, accidente etc.


Astralit

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. astralite)

1. / astralítă s. f. exploziv de siguranţă, detonant în mine, cariere etc.


Autoblindat

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. autoblindata)

1. vehicul blindat, cu roţi sau cu şenile, înarmat uşor, pentru misiuni de recunoaştere, siguranţă et cetera; automobil blindat.


Avangardă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. avant-garde)

1. detaşament care se trimite în fruntea unei trupe în marş spre a face siguranţa pe direcţia de deplasare a acesteia; (antonim) ariergardă.

2. clasă, grup social, organizaţie politică conducătoare, care se situează pe poziţiile cele mai înaintate în cadrul unei mişcări sociale, politice, naţionale etc.

3. de ~ = care merge, care conduce.

4. mişcare literar-artistică complexă şi eterogenă, care, afişând o respingere totală a formelor consacrate şi a tradiţiei, proclamă ostentativ şi polemic necesitatea înnoirii, asumându-şi rol de precursor; avangardism.