OK
X
aton, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. atone)
1.
(despre
țesuturi)
atins
de
atonie;
lipsit
de
vitalitate;
atonic.
2.
(despre
vocale,
silabe)
fără
accent,
surd.
protonic, -ă (2)
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. protonique)
1.
(despre
sunete,
silabe)
care
precedă
silaba
accentuată;
pretonic,
(rar)
proton.
2.
(antonim)
posttonic.
tonic, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n., III. s.f.
Etimologie: (fr. tonique, it. tonico)
1.
I.
legat
de
tonusul
muscular;
care
dă
putere,
energie,
care
stimulează
corpul
sau
mintea.
2.
care
tonifică
organismul,
reface
forțele;
reconfortant,
reconstituant,
fortifiant;
tonifiant.
3.
(muzică)
califică
prima
notă
a
unui
ton.
4.
(despre
vocale,
silabe)
pe
care
cade
accentul.
5.
accent
~
=
ton
mai
marcat,
mai
accentuat
pe
o
silabă;
accentul
muzical
al
vocalelor
și
al
silabelor;
(prin
ext.)
accent
expirator
sau
de
intensitate.
6.
II.
substanță
care
tonifică
organismul;
substanță
cu
rol
de
creștere
a
vitalității
și
energiei
organismului.
7.
(fig.)
fortifiant
intelectual.
8.
III.
(muzică)
treapta
principală
(întâi)
a
modurilor
major
și
minor;
acord
pe
această
treaptă.
9.
(antonime)
aton,
atonic,
debilitant.