aritmie 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arythmie)

1. lipsă de ritm, neregularitate în succesiunea silabelor accentuate ale unui vers.
2. tulburare a ritmului cardiac.

balbuție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. balbutiement)

1. tulburare de articulare a cuvintelor caracterizată prin repetarea sunetelor sau silabelor și folosirea unor pauze care întrerup vorbirea; bâlbâială; balbism.

consonantic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. consonantique)

1. care este caracteristic consoanelor, care se referă la consoane, care este constituit din consoane etc.
2. (lingv.) alternanță ~ă = modificarea unei consoane sau a unui grup de consoane în funcție de forma silabelor contigue.
3. (antonim) vocalic.

dezarticulație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. désarticulation)

1. acțiunea de a (se) dezarticula și rezultatul ei; dezarticulare.
2. acțiunea de a face un os să iasă din articulație.
3. acțiunea de a separa, de a desprinde elementele care alcătuiesc ceva; operație de separare a cuvintelor, a silabelor și a altor sunete ale vorbirii.
4. (prin ext.) faptul de a-și pierde coeziunea.
5. (var.) (înv.) dezarticulațiune.

paralalie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. paralalie)

1. tulburare a vorbirii constând în folosirea greșită a cuvintelor sau a silabelor.

tonic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n., III. s.f.  
Etimologie: (fr. tonique, it. tonico)

1. I. legat de tonusul muscular; care dă putere, energie, care stimulează corpul sau mintea.
2. care tonifică organismul, reface forțele; reconfortant, reconstituant, fortifiant; tonifiant.
3. (muzică) califică prima notă a unui ton.
4. (despre vocale, silabe) pe care cade accentul.
5. accent ~ = ton mai marcat, mai accentuat pe o silabă; accentul muzical al vocalelor și al silabelor; (prin ext.) accent expirator sau de intensitate.
6. II. substanță care tonifică organismul; substanță cu rol de creștere a vitalității și energiei organismului.
7. (fig.) fortifiant intelectual.
8. III. (muzică) treapta principală (întâi) a modurilor major și minor; acord pe această treaptă.
9. (antonime) aton, atonic, debilitant.