Rezultate principale (Silex):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., lat. silex)
1. rocă silicioasă foarte dură, din calcedonie şi opal, de culori diferite; cremene.
2. obiect de silex din epoca de piatră.
Rezultate secundare (Silex):
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. abbevillien)
1. (din) subetajul mijlociu al paleoliticului inferior; chelean.
2. I. legat de localitatea franceză Abbeville.
3. (preist.) califică un tip de cultură aparținând paleoliticului inferior, descoperită în depozitele cuaternare de la Abbeville; care este specific abbevilianului; care se referă la această perioadă.
4. (geol.) care se referă la perioada preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.
5. II. (geol.) perioadă preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. burin, it. burino)
1. dăltiţă de silex folosită la prelucrarea osului şi lemnului.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. éolithe)
1. piatră din epoca preistorică, grosolan cioplită, folosită ca prima unealtă, de omul primitiv.
2. (preistorie) silex cuaternar care are aspectul unui obiect sculptat de om.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. microlite, germ. Mikrolith)
1. cristal microscopic, prismatic sau tubular, care se află în unele roci.
2. denumire dată uneltelor şi armelor mici de silex, în paleoliticul superior şi mezolitic.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., lat. silex)
1. rocă silicioasă foarte dură, din calcedonie şi opal, de culori diferite; cremene.
2. obiect de silex din epoca de piatră.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pyromaque)
1. (despre anumite minerale și roci) care produce scântei prin șoc sau frecare.
2. (expr.) cremene ~ă = piatră de amnar.
3. (expr.) silex ~ = piatră de amnar.