silex

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., lat. silex)

1. rocă silicioasă foarte dură, din calcedonie și opal, de culori diferite; cremene.
2. obiect de silex din epoca de piatră.

abbevilian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. abbevillien)

1. (din) subetajul mijlociu al paleoliticului inferior; chelean.
2. I. legat de localitatea franceză Abbeville.
3. (preist.) califică un tip de cultură aparținând paleoliticului inferior, descoperită în depozitele cuaternare de la Abbeville; care este specific abbevilianului; care se referă la această perioadă.
4. (geol.) care se referă la perioada preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.
5. II. (geol.) perioadă preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.

burin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. burin, it. burino)

1. dăltiță de silex folosită la prelucrarea osului și lemnului.
2. stilet de gravat.

eolit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. éolithe)

1. piatră din epoca preistorică, grosolan cioplită, folosită ca prima unealtă, de omul primitiv.
2. (preistorie) silex cuaternar care are aspectul unui obiect sculptat de om.

microlit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. microlite, germ. Mikrolith)

1. cristal microscopic, prismatic sau tubular, care se află în unele roci.
2. denumire dată uneltelor și armelor mici de silex, în paleoliticul superior și mezolitic.
3. calcul (II) microscopic.

silex

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., lat. silex)

1. rocă silicioasă foarte dură, din calcedonie și opal, de culori diferite; cremene.
2. obiect de silex din epoca de piatră.

silice

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. silice, lat. silex)

1. (chimie, mineralogie) corp solid foarte dur, compus al siliciului cu oxigenul, insolubil în apă, foarte abundent în natură sub formă de cuarț, cristal de rocă, silex, silicați; bioxid de siliciu (SiO₂).