OK
X
silicat
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. silicate)
1.
sare
a
acidului
silicic.
alumosilicat
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. alumosilicate)
1.
sare
naturală
din
silice
și
alumină.
filosilicat
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (cf. fr. phyllosilicate)
1.
(min.)
silicat
ale
cărui
poliedre
sunt
dispuse
în
foi.
hidrosilicat
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (cf. fr. hydrosilicate)
1.
(chimie)
silicat
hidratat
(ex.
~
de
nichel).
silicatare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. silicatation)
1.
trecere
a
unui
oxid
metalic
în
stare
de
silicat
prin
combinarea
cu
silice.
2.
impregnare
a
unui
lemn,
a
unei
pietre
de
calcar,
a
unui
teren
de
fundație
etc.
cu
o
soluție
pe
bază
de
silicați,
în
vederea
consolidării
și
impermeabilizării.
silicatiza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. silicatiser)
1.
a
impregna
cu
un
silicat.
silicatoză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. silicatose)
1.
pneumoconioză
cauzată
de
inhalarea
pulberilor
de
silicați.
adular
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. adulaire, germ. Adular)
1.
(geol.)
varietate
de
ortoză
transparentă,
cu
reflexe
argintii,
făcând
parte
din
grupa
silicaților,
subgrupa
tectosilicaților
și
familia
feldspaților.
akermanit
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (rus. акерманит [ɐkʲɪrmɐˈnʲit])
1.
(mineralogie)
silicat
de
calciu
și
de
magneziu
natural.
albit
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. albite)
1.
plagioclaz,
alumosilicat
de
sodiu,
cu
aspect
lăptos,
verzui,
roșietic
sau
incolor,
fondant
în
ceramică.
alofan
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., engl. allophane)
1.
argilă
coloidală,
amestec
de
silicați
de
aluminiu
hidratați,
care
mărește
plasticitatea
maselor
ceramice.
amfibol
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. amphibole)
1.
mineral
din
rocile
eruptive
ori
metamorfice,
din
silicați
de
magneziu,
fier,
calciu,
sodiu
și
aluminiu.
amiantă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. amiante)
1.
(mineralogie)
silicat
natural
hidratat
de
calciu
și
magneziu,
cu
contextură
fibroasă,
filtrantă
și
ignifugă;
azbest.
2.
(var.)
(s.n.)
amiant.