Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diatomite)
1. rocă organogenă silicioasă prin sedimentarea cochiliilor de diatomee; tripoli, kiselgur.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gaize)
1. rocă sedimentară silicioasă, poroasă şi uşoară, din granule de cuarţ şi din organisme silicioase.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. jaspe)
1. rocă silicioasă compactă, variat colorată, piatră semipreţioasă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Kieselgur)
1. (geologie) rocă sedimentară silicioasă, poroasă și friabilă, formată prin acumularea cochiliilor unor alge microscopice monocelulare; diatomit.
2. (var.) chiselgur, kiselgur.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lyddite)
1. rocă silicioasă de culoare închisă, din radiolari.
2. melinită.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. lorica)
1. armură medievală; platoşă, cuirasă.
2. carapace silicioasă a celulei la diatomee.