Dictionar

silicios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. siliceux)

1. care conține siliciu.
 

cochilie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coquille)

1. înveliș protector calcaros sau silicios, secretat de tegumentele unor animale (moluște, foraminifere, radiolari).
2. formă metalică la turnarea pieselor, a lingourilor etc.
 

diatomee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diatomées)

1. clasă de alge brune-gălbui unicelulare, microscopice, cu schelet silicios, libere sau în colonii.
 

gheizerit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. geysérite)

1. depozit silicios provenit din precipitarea silicei, din apa izvoarelor fierbinți în regiunile vulcanice.
 

silică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (silice)

1. material refractar silicios.
 

SILICI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. silex, -icis „cremene, silex”)

1. „siliciu, silicios”.
 

spicul

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. spicule)

1. spicușor, spiculeț.
2. os mic în formă de spic; fragment de os.
3. corpuscul silicios sau calcaros care intră în componența scheletului spongierilor.