Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. silite, germ. Silit)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (silitră + -os)
1. care conține silitră; care este de natura silitrei; (înv.) salpetros, (înv.) silitricios.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amygdalite)
1. inflamaţie a amigdalelor; tonsilită.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bénévole, lat. benevolus)
1. făcut de bunăvoie, nesilit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. casus, fr. cas)
1. împrejurare, situaţie, circumstanţă.
2. ~ de conştiinţă = împrejurare în care cineva este silit să procedeze altfel decât îi dictează conştiinţa.
3. a face ~ de ceva = a considera ceva (exagerând) foarte important; a face ~ de cineva = a exagera calităţile, meritele cuiva.
4. întâmplare, eveniment, accident (petrecut pe neprevăzute).
5. (med.) individ care reprezintă o situaţie exemplară.
6. fiecare dintre formele flexionare prin care se exprimă diferitele funcţii sintactice ale substantivului, adjectivului, articolului, pronumelui şi numeralului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. diligens, fr. diligent)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (forţa)
1. făcut, impus cu forța, silit, nefiresc.
2. curs ~ (al unei valori) = curs impus, ducând la obligația legală de a primi ca hârtie-monedă neconvertibilă în aur; marș ~ = marș în care trupele execută în 24 de ore o deplasare mai mare decât în mersul normal; aterizare ~ă = aterizare impusă de împrejurări nefavorabile.
3. făcut prin violență, printr-un efort deosebit.
4. (despre închizători, uși) deschis, spart cu forța.
5. (despre râs, gesturi etc.) silit, nenatural.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. roburite)
1. substanţă explozivă conţinând silitră, folosită în mine.