OK
X
episilogism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. épisyllogisme)
1.
silogism
dintr-un
polisilogism
care
are
ca
premisă
concluzia
silogismului
anterior
(prosilogism).
mod
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. mode, it. modo, lat. modus)
1.
fel,
chip,
manieră;
procedeu,
metodă.
2.
(ec.)
~
de
producție
=
modul
istoricește
determinat
în
care
oamenii
produc
bunurile
materiale
necesare
existenței
și
dezvoltării
societății;
~
de
viață
=
conținutul
și
formele
specifice
de
satisfacere
a
nevoilor
materiale
și
spirituale
ale
unei
societăți.
3.
categorie
gramaticală
specifică
verbului,
care
exprimă
aprecierea
vorbitorului
față
de
acțiune.
4.
(despre
părți
de
vorbire,
propoziții
sau
părți
de
propoziții)
de
~
=
care
are
sensul,
funcția
de
a
arăta
modul.
5.
(muz.)
structura
unei
game
determinată
de
raportul
de
intervale
dintre
sunetele
componente.
6.
(log.)
~
silogistic
=
forma
concretă
pe
care
o
iau
figurile
silogismului
în
funcție
de
calitatea
și
cantitatea
judecăților
componente.
polisilogism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. polysyllogisme)
1.
raţionament
deductiv
complex,
din
două
sau
mai
multe
silogisme
unite,
concluzia
silogismului
anterior
(prosilogism)
devenind
una
dintre
premisele
silogismului
următor
(episilogism).
prosilogism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. prosyllogisme)
1.
silogism
dintr-un
polisilogism
a
cărui
concluzie
serveşte
ca
premisă
a
silogismului
următor
(episilogism).