Dictionar

siloz

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (rus., it. silos, germ. Silo)

1. construcție înzestrată cu instalații de uscare pentru depozitarea, păstrarea și conservarea cerealelor, a cărbunilor etc.
2. depozit pentru păstrarea furajelor, a fructelor etc.
3. cavitate cilindrică săpată în sol în care sunt instalate și din care se lansează proiectile teleghidate cu propulsie autonomă, rachete.
 

aerație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aération)

1. introducere de aer într-un mediu; aerare; ventilație.
2. răcire a cerealelor depozitate într-un siloz.
 

ansilaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. ensilage)

1. conservare prin murare a nutrețurilor verzi.
2. conservarea în silozuri a produselor vegetale sau agricole.
 

botulinic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. botulinique)

1. referitor la botulism.
2. bacil ~ = bacil care se găsește în carnea sau fructele conservate și în nutrețul însilozat.
 

buncăr

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Bunker)

1. siloz în care se înmagazinează cărbuni, minereuri etc.
2. compartiment în care se înmagazinează combustibilul, pe o navă.
3. pâlnie de alimentare cu cărbuni a locomotivelor.
4. adăpost blindat, cazemată.
 

egutaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. égouttage)

1. acțiunea de a elibera un lucru de lichidul pe care îl conține sau cu care este acoperit, făcându-l să curgă picătură cu picătură; egutare.
2. îndepărtare a apei din cărbuni și din minereuri, prin depozitare în silozuri sau în grămezi expuse la soare.
 

însiloza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (în- + siloz)

1. a depozita (cereale, furaje etc.) într-un siloz.
2. a conserva nutrețul verde, supunând plantele unei fermentații lactice.