OK
X
fusila
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (fr. fusiller)
1.
(rar)
a
trage
cu
o
armă
de
foc;
a
împușca.
2.
(în
special)
a
executa
prin
împușcare
o
persoană
condamnată.
microfosilă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. microfossile)
1.
fosilă
vegetală
sau
animală
care
poate
fi
observată
doar
la
microscop;
fosilă
de
dimensiuni
microscopice.
SILAB-, -silab, -silabie
Parte de vorbire:
afix
Etimologie: (fr. syllab-, -syllabe, -syllabie, cf. lat. syllaba, gr. syllabe)
1.
„silabă”.
silabă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. syllabe, lat. syllaba)
1.
parte
dintr-un
cuvânt,
dintr-unul
sau
din
mai
multe
foneme,
care
se
rostește
într-o
singură
emisiune
a
vocii.
silabar
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. syllabaire)
1.
sistem
de
scriere
în
care
fiecare
simbol
reprezintă
nu
un
fonem,
ci
o
silabă.
silabație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. syllabation)
1.
descompunere
a
cuvintelor
în
silabe.
accent
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. accent, lat. accentus)
1.
intonație
specială
a
unei
silabe
dintr-un
cuvânt
prin
mărirea
intensității
vocii.
2.
semn
grafic
care
indică
această
intonație.
3.
(muz.)
emisiune
mai
intensă
a
unui
sunet,
a
unui
acord.
4.
mod
specific
de
a
vorbi
o
limbă,
un
dialect.
5.
inflexiune
afectivă
a
vocii.
6.
(fig.)
importanță.
7.
a
pune
~ul
(pe)
=
a
sublinia,
a
scoate
în
relief.
acrostih
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. acrostiche, gr. akrostikhos)
1.
poezie
în
care
inițialele
versurilor,
citite
vertical,
formează
un
cuvânt,
o
sintagmă
etc.
2.
poem
în
care
cuvântul
sau
expresia
ascunsă
apare
citind
primele
litere,
primele
silabe
sau
primele
cuvinte
ale
fiecărei
linii
pe
verticală;
putem
complica
citirea
(un
cuvânt
sau
o
literă
din
două,
ultimele
litere,
al
doilea
cuvânt
etc.)
pentru
a
transforma
acest
poem
într-o
problemă
enigmistică.
africantrop
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. africanthrope)
1.
maimuță
antropoidă
fosilă
aparținând
perioadei
glaciare
din
Africa
orientală.
alcaic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. alcaïque, lat. alcaicus)
1.
vers
~
=
vers
endecasilabic
greco-latin,
cu
un
ritm
armonios;
strofă
~ă
=
strofă
cu
primele
două
versuri
alcaice.
alexandrin, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. alexandrin, lat. alexandrinus)
1.
referitor
la
civilizația
elenistică
din
Alexandria;
din
epoca
elenistică.
2.
școala
~ă
=
numele
mai
multor
școli
filozofice
de
orientare
mistică
și
eclectică
din
perioada
elenismului
târziu.
3.
de
o
subtilitate
excesivă.
4.
artă
~ă
=
artă
greacă
din
epoca
elenistică
în
Egiptul
ptolemeic;
vers
~
(și
s.
m.)
=
vers
iambic
de
12
silabe,
cu
cezură
la
mijloc,
specific
poeziei
clasice
franceze;
poezie
~ă
=
poezie
de
tip
rafinat,
erudit,
uneori
ezoteric,
proprie
epocii
alexandrine.
aliterație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. allitération)
1.
repetare,
cu
efect
muzical,
a
aceluiași
sunet
(consoană)
sau
grup
de
sunete
în
cuvinte
care
se
succedă;
homeoproforon,
parhomeon.
2.
(med.)
repetare
a
unor
sunete
sau
silabe
în
stări
de
puternică
excitație
psihică.
3.
tendință
patologică,
obsedantă
spre
rimă,
realizată
prin
repetarea
de
silabe.
4.
(înv.)
aliterațiune.