Dictionar

simbioză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. symbiose)

1. (biol.) conviețuire strânsă, reciproc avantajoasă, a două organisme din specii diferite; mutualism (2).
2. (fig.) unire strânsă, intimă; prietenie.
 

simbioză

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT symbiosis
2. FR symbiose
3. EN symbiosis; consortism; mutualism
4. DE Symbiose; Zusammenleben; Lebensgemeinschaft
5. RU симбиоз; сожительство
6. HU szimbiózis, együttélés
 

endosimbioză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. endosymbiose)

1. simbioză între microorganisme și fanerogame, simbiontul trăind în interiorul organismului gazdă.
 

endosimbioză

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT endosymbiosis
2. FR endosymbiose
3. EN endosymbiosis
4. DE Endosymbiose
5. RU эндосимбиоз
6. HU endoszimbiózis
 

parasimbioză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. parasymbiose)

1. simbioză secundară a unei ciuperci cu un lichen.
 

acarofil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acarophile)

1. care crește în simbioză cu acarienii; acarofitic.
 

acarofitic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acarophytique)

1. care crește în simbioză cu acarienii; acarofil.
 

algotrofism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. algotrophisme)

1. simbioză între plante superioare și alge.
 

antagonism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antagonisme)

1. contradicție antagonistă; rivalitate.
2. (fiziol.) opoziție funcțională între două sisteme, organe sau substanțe.
3. simbioză avantajoasă numai unuia dintre simbionți.
 

bacterioriză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bactériorhise)

1. simbioză între rădăcinile unor leguminoase și bacteriile fixatoare de azot.
 

enantiobioză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. énantiobiose)

1. simbioză între două, ori mai multe organisme vegetale sau animale, cu relații antagonice.