Rezultate secundare (Simbolic):
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. symbolique, lat. symbolicus, gr. symbolikos, /II/ germ. Symbolik)
1. adj. care constituie un simbol; exprimat printr-un simbol; simbolistic.
2. s. f. exprimare a unor idei, sentimente etc. cu ajutorul simbolurilor.
3. ansamblu de simboluri proprii unei religii, unei culturi etc.
4. știință care studiază și explică simbolurile.
5. teorie a simbolurilor, în care rațiunile logice și raporturile dintre ele sunt înlocuite prin semne convenționale; simbolistică, simbologie.
6. ramură a teologiei care studiză comparativ simbolurile de credință ale diferitelor confesiuni.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. allégorique, lat. allegoricus)
1. care folosește alegoria, care are valoare de alegorie; care conține un sens ascuns, o aluzie ascunsă; exprimat în pilde.
2. car ~ = vehicul amenajat cu o platformă reprezentând o scenă simbolică şi cu care se defilează la anumite sărbători.
Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. armoiries)
1. ansamblu de semne heraldice alcătuite din semne colorate, distinctive și simbolice, atribuite familiilor nobiliare, corporațiilor etc. și mai rar la indivizi; blazon.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. armorié)
1. (despre steme, blazoane) ornat cu elemente simbolice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. assembleur)
1. s. m. f. muncitor specialist în asamblarea pieselor, a subansamblelor.
2. s. n. (inform.) program care prelucrează instrucţiunile scrise într-un limbaj simbolic pentru calculator.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autocode)
1. cod care permite unui calculator electronic să transforme un limbaj simbolic în limbaj-maşină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autocodeur)
1. (inform.) sistem de programare simbolică prin prezenţa de macroinstrucţiuni.