Dictionar

simbolic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. symbolique, lat. symbolicus, gr. symbolikos, /II/ germ. Symbolik)

1. adj. care constituie un simbol; exprimat printr-un simbol; simbolistic.
2. s. f. exprimare a unor idei, sentimente etc. cu ajutorul simbolurilor.
3. ansamblu de simboluri proprii unei religii, unei culturi etc.
4. știință care studiază și explică simbolurile.
5. teorie a simbolurilor, în care rațiunile logice și raporturile dintre ele sunt înlocuite prin semne convenționale; simbolistică, simbologie.
6. ramură a teologiei care studiză comparativ simbolurile de credință ale diferitelor confesiuni.
 

alegoric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. allégorique, lat. allegoricus)

1. care folosește alegoria, care are valoare de alegorie; care conține un sens ascuns, o aluzie ascunsă; exprimat în pilde.
2. car ~ = vehicul amenajat cu o platformă reprezentând o scenă simbolică și cu care se defilează la anumite sărbători.
 

armoarii

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (fr. armoiries)

1. ansamblu de semne heraldice alcătuite din semne colorate, distinctive și simbolice, atribuite familiilor nobiliare, corporațiilor etc. și mai rar la indivizi; blazon.
 

armoriat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. armorié)

1. (despre steme, blazoane) ornat cu elemente simbolice.
 

asamblor, -oare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. assembleur)

1. s. m. f. muncitor specialist în asamblarea pieselor, a subansamblelor.
2. s. n. (inform.) program care prelucrează instrucțiunile scrise într-un limbaj simbolic pentru calculator.
 

autocod

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autocode)

1. cod care permite unui calculator electronic să transforme un limbaj simbolic în limbaj-mașină.
 

autocodor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autocodeur)

1. (inform.) sistem de programare simbolică prin prezența de macroinstrucțiuni.