Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. symbology)
1. domeniu care studiază și explică simbolurile; simbolică.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. symbolique, lat. symbolicus, gr. symbolikos, /II/ germ. Symbolik)
1. adj. care constituie un simbol; exprimat printr-un simbol; simbolistic.
2. s. f. exprimare a unor idei, sentimente etc. cu ajutorul simbolurilor.
3. ansamblu de simboluri proprii unei religii, unei culturi etc.
4. știință care studiază și explică simbolurile.
5. teorie a simbolurilor, în care rațiunile logice și raporturile dintre ele sunt înlocuite prin semne convenționale; simbolistică, simbologie.
6. ramură a teologiei care studiză comparativ simbolurile de credință ale diferitelor confesiuni.