Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. américium)
1. (chimie) element radioactiv sintetic aparținând seriei chimice a actinidelor, obținut din uraniu prin bombardarea acestuia cu particule α accelerate, cu numărul atomic 95 și simbolul Am.
2. (var.) americium.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Antimon, lat. antimonium)
1. (chimie) metaloid alb-argintiu cu aspect metalic, cu numărul atomic 51 și simbolul Sb, folosit la fabricarea multor aliaje și preparate farmaceutice; stibiu.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Astatinium, fr. astatine)
1. (chimie) element chimic radioactiv din grupul halogenilor, cu numărul atomic 85 și simbolul At.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. berkélium; numit după orașul Berkeley, California, care în 1949 a fost locul primei sinteze a acestui element)
1. (chimie) element chimic sintetic radioactiv, din familia actinidelor, cu numărul atomic 97 și simbolul Bk.
2. (var.) berkelium.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. credo)
2. expunere succintă a dogmelor fundamentale ale religiei creştine; simbolul credinţei.
3. (fig.) crez; profesiune de credinţă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. cuprum)
1. metal de culoare roşiatică, maleabil, ductil, rezistent, foarte bun conducător de căldură şi electricitate; aramă.
2. (chimie) element chimic cu simbolul Cu și numărul atomic 29.