Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. amplexation)
1. (med.) mod de investigare clinică prin palparea volumului a două regiuni simetrice ale corpului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. anisognathous)
1. (med.) având maxilare de dimensiuni inegale, cel superior fiind mai lat decât cel inferior; cu maxilare asimetrice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anomophylle)
1. cu frunze neregulate, asimetrice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bilatéral)
1. cu două laturi, feţe (opuse, simetrice).
2. referitor la cele două laturi, aspecte ale unui lucru.
3. (despre contracte, convenţii) care angajează reciproc cele două părţi; bipartit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. kaléidoscope)
1. cilindru opac în care sunt dispuse mai multe oglinzi, astfel încât mici obiecte colorate, în interior, formează o infinitate de desene simetrice.
2. (fig.) operă, rubrică care cuprinde cele mai variate aspecte, teme, subiecte.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. commissure, lat. commissura)
1. punct de unire a două formaţii anatomice.
2. fascicul de fibre nervoase care uneşte două regiuni simetrice ale emisferelor cerebrale.
3. (constr.) legătură între pietre.