Dictionar

amplexare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. amplexation)

1. (med.) mod de investigare clinică prin palparea volumului a două regiuni simetrice ale corpului.
 

anizognat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. anisognathous)

1. (med.) având maxilare de dimensiuni inegale, cel superior fiind mai lat decât cel inferior; cu maxilare asimetrice.
 

anomofil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anomophylle)

1. cu frunze neregulate, asimetrice.
 

bilateral, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bilatéral)

1. cu două laturi, fețe (opuse, simetrice).
2. referitor la cele două laturi, aspecte ale unui lucru.
3. (despre contracte, convenții) care angajează reciproc cele două părți; bipartit.
 

caleidoscop

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. kaléidoscope)

1. cilindru opac în care sunt dispuse mai multe oglinzi, astfel încât mici obiecte colorate, în interior, formează o infinitate de desene simetrice.
2. (fig.) operă, rubrică care cuprinde cele mai variate aspecte, teme, subiecte.
 

comisură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. commissure, lat. commissura)

1. punct de unire a două formații anatomice.
2. fascicul de fibre nervoase care unește două regiuni simetrice ale emisferelor cerebrale.
3. (constr.) legătură între pietre.