Dictionar

simetrie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. symétrie, lat., gr. symmetria)

1. dispunere a unor părți identice într-un mod asemănător într-un ansamblu, într-un tot.
2. armonie, îmbinare armonioasă rezultată din anumite combinații regulate și bine proporționate.
3. (mat.) proprietate a unei figuri în raport cu un punct, cu o dreaptă sau cu un plan de a avea puncte care să corespundă două câte două.
4. proprietate a două figuri de a se suprapune exact.
 

simetrie

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT symmetria
2. FR symétrie
3. EN symmetry
4. DE Symmetrie; Gleichmäßigkeit
5. RU симметрия
6. HU szimmetria, részarányosság
 

antisimetrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antisymétrie)

1. însușirea unui sistem fizic, a unei funcții matematice de a fi antisimetric(ă).
 

asimetrie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. asymétrie, gr. asymmetria)

1. lipsă de simetrie; disimetrie, nesimetrie, neregularitate.
2. absența simetriei, atunci când se vorbește despre obiecte abstracte, lucruri sau concepte care nu sunt supuse reciprocității.
3. (teratologie) anomalie în dispunerea anumitor organe care sunt de obicei simetrice.
4. (antonim) simetrie.
 

densimetrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. densimétrie)

1. tehnica măsurării densității substanțelor (a lichidelor).
 

disimetrie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. dyssymétrie)

1. absența de simetrie sau de proporție; asimetrie.
2. (antonim) simetrie.
 

plesimetrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. plessimétrie)

1. folosirea plesimetrului.
 

polisimetrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. polysysmétrie)

1. simetrie multilaterală, cu mai multe plane.
 

abducție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abduction, lat. abductio)

1. mișcare de îndepărtare a unui membru de planul de simetrie a corpului; (înv.) abducțiune.
2. (antonime) aducție, (înv.) aducțiune.
 

actinomorf, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. actinomorphe)

1. (despre flori) cu simetrie radială; radial simetric.
2. în formă de raze.
3. polisimetric; cu simetrie multilaterală; divizibil în două sau mai multe planuri de simetrie.
 

actinozoare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actinozoaires)

1. pl. clasă de celenterate marine cu simetrie radială.
 

acumbent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. acumbent, lat. accumbens)

1. (bot.) situat de-a lungul sau alături de un alt organ; așezat perpendicular pe planul de simetrie al cotiledoanelor.
 

aducție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adduction, lat. adductio)

1. mișcare de apropiere a unui membru de planul de simetrie al corpului.
2. dirijare a apelor către locul de distribuire.
 

antisimetric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antisymétrique)

1. opus simetriei.
2. (despre sisteme fizice) care, printr-o transformare simetrică față de un centru de simetrie, capătă proprietăți opuse celor inițiale.
3. (mat.; despre funcții) care își schimbă semnul prin permutarea variabilelor.