Dictionar

simetrie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. symétrie, lat., gr. symmetria)

1. dispunere a unor părți identice într-un mod asemănător într-un ansamblu, într-un tot.
2. armonie, îmbinare armonioasă rezultată din anumite combinații regulate și bine proporționate.
3. (mat.) proprietate a unei figuri în raport cu un punct, cu o dreaptă sau cu un plan de a avea puncte care să corespundă două câte două.
4. proprietate a două figuri de a se suprapune exact.
 

simetrie

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT symmetria
2. FR symétrie
3. EN symmetry
4. DE Symmetrie; Gleichmäßigkeit
5. RU симметрия
6. HU szimmetria, részarányosság
 

antisimetrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antisymétrie)

1. însușirea unui sistem fizic, a unei funcții matematice de a fi antisimetric(ă).
 

asimetrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. asymétrie, gr. asymmetria)

1. lipsă de simetrie; disimetrie.
 

densimetrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. densimétrie)

1. tehnica măsurării densității substanțelor (a lichidelor).
 

disimetrie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. dyssymétrie)

1. absența de simetrie sau de proporție; asimetrie.
2. (antonim) simetrie.
 

plesimetrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. plessimétrie)

1. folosirea plesimetrului.
 

polisimetrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. polysysmétrie)

1. simetrie multilaterală, cu mai multe plane.
 

abducție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abduction, lat. abductio)

1. mișcare de îndepărtare a unui membru de planul de simetrie a corpului; (înv.) abducțiune.
2. (antonime) aducție, (înv.) aducțiune.
 

actinomorf, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. actinomorphe)

1. (despre flori) cu simetrie radială; radial simetric.
2. în formă de raze.
3. polisimetric; cu simetrie multilaterală; divizibil în două sau mai multe planuri de simetrie.
 

actinozoare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actinozoaires)

1. pl. clasă de celenterate marine cu simetrie radială.
 

acumbent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. acumbent, lat. accumbens)

1. (bot.) situat de-a lungul sau alături de un alt organ; așezat perpendicular pe planul de simetrie al cotiledoanelor.
 

aducție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adduction, lat. adductio)

1. mișcare de apropiere a unui membru de planul de simetrie al corpului.
2. dirijare a apelor către locul de distribuire.
 

antisimetric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antisymétrique)

1. opus simetriei.
2. (despre sisteme fizice) care, printr-o transformare simetrică față de un centru de simetrie, capătă proprietăți opuse celor inițiale.
3. (mat.; despre funcții) care își schimbă semnul prin permutarea variabilelor.