Rezultate principale (Simetrie,):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. symétrie, lat., gr. symmetria)
1. dispunere a unor părți identice într-un mod asemănător într-un ansamblu, într-un tot.
2. armonie, îmbinare armonioasă rezultată din anumite combinații regulate și bine proporționate.
3. (mat.) proprietate a unei figuri în raport cu un punct, cu o dreaptă sau cu un plan de a avea puncte care să corespundă două câte două.
4. proprietate a două figuri de a se suprapune exact.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
4. DE Symmetrie; Gleichmäßigkeit
6. HU szimmetria, részarányosság
Rezultate secundare (Simetrie,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antisymétrie)
1. însuşirea unui sistem fizic, a unei funcţii matematice de a fi antisimetric(ă).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. asymétrie, gr. asymmetria)
1. lipsă de simetrie; disimetrie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. densimétrie)
1. tehnica măsurării densităţii substanţelor (a lichidelor).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. dyssymétrie)
1. absența de simetrie sau de proporție; asimetrie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. plessimétrie)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. polysysmétrie)
1. simetrie multilaterală, cu mai multe plane.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abduction, lat. abductio)
1. mişcare de îndepărtare a unui membru de planul de simetrie a corpului; (înv.) abducțiune.
2. (antonime) aducție, (înv.) aducțiune.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. actinomorphe)
1. (despre flori) cu simetrie radială; radial simetric.
3. polisimetric; cu simetrie multilaterală; divizibil în două sau mai multe planuri de simetrie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. actinozoaires)
1. pl. clasă de celenterate marine cu simetrie radială.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. acumbent, lat. accumbens)
1. (bot.) situat de-a lungul sau alături de un alt organ; aşezat perpendicular pe planul de simetrie al cotiledoanelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adduction, lat. adductio)
1. mişcare de apropiere a unui membru de planul de simetrie al corpului.
2. dirijare a apelor către locul de distribuire.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antisymétrique)
1. opus simetriei.
2. (despre sisteme fizice) care, printr-o transformare simetrică faţă de un centru de simetrie, capătă proprietăţi opuse celor iniţiale.
3. (mat.; despre funcţii) care îşi schimbă semnul prin permutarea variabilelor.