Dictionar

bongos

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sp. bongos)

1. instrument muzical de percuție, de origine cubaneză, alcătuit dintr-o pereche de tobe mici, în orchestra de jaz și în cea simfonică.
 

diptic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diptyque, gr. diptykhos)

1. tăblițe cerate care se puteau închide ca o carte, la romani.
2. (arte) icoană, tablou compuse din două panouri fixe sau mobile.
3. (p. ext.) operă literară formată din două părți.
4. (muz.) piesă pentru orchestră simfonică, formație de cameră instrumentală sau vocală din două mișcări contrastante.
 

filarmonic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. philharmonique)

1. adj. referitor la activitatea de răspândire a culturii muzicale prin concerte, recitaluri, spectacole muzicale.
2. s. f. asociație pentru cultivarea și răspândirea artelor, în special a muzicii.
3. orchestră simfonică cu activitate permanentă, din muzicanți profesioniști.
 

oratoriu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. oratorium, it. oratoriu, fr. oratoire)

1. lucrare vocal-simfonică de mare întindere, pe o temă dramatică, pentru soliști, cor și orchestră.
 

preludiu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Präludium, it. preludio, fr. prélude)

1. exercițiu muzical pentru acordarea instrumentului sau pentru antrenarea mâinilor ori vocii; (p. ext.) improvizație muzicală preliminară.
2. parte introductivă a unei compoziții muzicale.
3. piesă care precedă o fugă, o tocată, un coral; prima parte a suitei.
4. compoziție muzicală instrumentală independentă, cu un caracter și o structură foarte variate.
5. lucrare simfonică, programatică.
6. ceea ce precedă, anunță (o acțiune).
 

programatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. programmatisch, /II/ fr. programmatique)

1. adj. referitor la un program; conform programului.
2. muzică ~ă = muzică instrumentală sau simfonică urmărind redarea unor imagini bine reliefate, evocatoare, sugerate de programul fixat.
3. s. f. știința programării informatice.